Primul modul de dezvoltare din formarea mea ca psihoterapeut

Primul modul de dezvoltare din formarea mea ca psihoterapeut. Plin. De emoții, revelații, întrebări, trăiri.

Scriu pentru mine, dar las aici… poate găsești și tu ceva ce rezonează. Ia doar ce-ți priește, restul lasă pentru alții.

Drumuri spiralate

Drumurile noastre de devenire nu sunt pline de scări în sus. Sunt spiralate, sinuoase. Ca străzile din reclame de pe coasta Italiei…doar că nu întotdeauna la fel de frumoase sau colorate. Mai facem câte o oprire, respirăm peisajul, dar călătoria nu se termină niciodată. Poate e suficient să încercăm să ne bucurăm, chiar și de bucățile mai grele.

Adultul tânăr

Am uitat cât de greu e să devii adult. Toată lumea vorbește fie despre adult, fie de de copil. Dar între ele mai e și Adultul Tânăr.

„The in-between”

Podețul subțire, alunecos, din sfori și vreascuri fragile. Atât de instabil, dar totuși singurul drum. Între nevoia de a fi strâns în brațe și dorința de independență.Între „vreau la mama” și „vreau singur”. Ambele reale, valoroase. Ambele dureroase când lipsesc.

Prea multă suferință nenecesară

În lume e prea multă suferință nenecesară. Atât de nenecesară încât cele mai mari dorințe ale noastre par „mici”, firești, ca și cum natural ar fi să fie deja parte din tine. Să dorm. Să iubesc pe cine vreau. Să am încredere din nou. Să simt liniște. Să primesc o pauză. Să nu mai trăiesc în frică. Luxuri ascunse, pe care nu știm cum se le mai găsim în noi. Dacă am încetini puțin, poate am putea să ni le oferim. Nouă. Și celor pe care îi iubim.

Afecțiune

Îmbrățișați-vă copiii. Mai mult. Mai des.

Da, chiar și – mai ales – adolescenții răzvrătiți care vă scot din minți. Întrebați-i dacă sunt bine. Credeți-i când spun că nu.

Nu le minimalizați suferința doar pentru că voi ați dus, cândva, una „mai mare”. „Ei, tu acum te plângi? Lasă că o să vezi tu mai încolo!” Și da, adevărul e că o să vadă.

Dar întrebarea e: acum, aici, cum poți să fii alături de durerea lui?

Bagaje și sfori

Cărăm multe după noi. Unele dragi. Dar și multe poveri inutile, ca niște sfori groase și grele în care ne împleticim. Ne rănesc mâinile, ne trag înapoi. Și-atunci mă întreb: cine am fi fără ele?

Lumea e plină de povești ascunse. De suferințe nevăzute.

Nu ești singur. Nu ești singură.

___

Să judecăm mai puțin. Să iubim mai mult.

___

Restul drumului îl pun, bucățică cu bucățică, pe Irenic.

Urmărește contul dacă vrei să îmi fii alături în acest parcurs. M-aş bucura şi mi-ai da curaj.